Mai știm ceva despre azilele groazei? Întreb pentru că, după săptămânile de breaking news începute cu interjecții de tipul „șoc!”, „groază!”, „ireal!”, n-am mai auzit nimic. Era chiar în Libertatea — redacție condusă la momentul respectiv de stâlpul presei românești, Tolontan — un articol în care se spunea că bătrânii ajunseseră să-și mănânce nasturii de foame.
Au trecut mai bine de doi ani de atunci și, după scandalul intens exploatat politic — la fel cum se întâmplă după inundații sau după comemorarea victimelor cutremurului din ’77, când ne amintim, brusc, că avem buline — s-a așternut tăcerea. Dacă încerci să-i mai stârnești cuiva emoție cu „o revărsare de ape” la o lună după nenorocire, riști să-ți pună masa în cap.
Acum s-a descoperit un nou caz problematic, de data asta la Timiș. Azil care, de fapt, era o casă cu improvizații — ca, de exemplu, geamuri acoperite cu staniol — pentru că azilul propriu-zis fusese închis. Ciupercă, ghici de ce? Pentru că: a) condiții improprii, b) de ciudă, c) condiții improprii. Și, ca bonus, unii dintre bătrânii cazați impropriu aveau râie. RÂIE!!!
Câte cazuri or mai fi nedescoperite de “azile ale groazei“?
Facem și noi ceva cu asta, ca grămadă de oameni trăitori în secolul XXI? Dacă ar fi după mine, i-aș încadra pe toți cei responsabili de orori, cum e chinuirea celor neajutorați, la fapte de tortură și n-aș tărăgăna dosarele nici măcar o secundă. Dar nu e vorba despre ce vreau eu.
Între timp, mai sunt și tinerii frumoși care au reânceput ieșirile în stradă — de data asta pentru justiție. Pentru că “justiția” ar tărăgăna dosare la ordin politic. După ce, anterior, s-au făcut condamnări tot la ordin politic. Dar n-au spus nimic pentru că o parte din gașca de atunci e acum cu ei în stradă, împotriva noii găști. Și n-ar spune nimic, desigur, nici despre asta, dacă momentul nu poate fi exploatat politic. Gabriela Firea nu e ubicuă — deși la un moment dat părea — și nu poate fi asociată cu azilele din Timiș.
