Brazii, s-au scumpit brazii! Am văzut o știre care mi-a dat de m-a julit la suflet. Un brad de Crăciun, de peste 2 metri, costă între 250 și 300 de lei. Ceva mai ieftin la direcțiile silvice, pentru cine are una în cartier.
Mi-a căzut capul, m-a luat de jos, din astea. Presupunând că o să mai am curând un brad în casă – n-am mai avut în ultimii ani, și aș lua cu atât mai puțin acum când nu mai e mama – exclud categoric bățul din plastic. Să te miri, totuși, și să fie o știre asta că o bucată de viață de 2 metri, de 3, lăsată de la Dumnezeu costă nu mai puțin de 250 de lei…
Brăduților le ia mulți ani să crească. Chiar și celor crescuți intensiv, ca puii, în pepiniere. Și mă duc eu, melteanul, să iau brăduțul. Să-l proțăpesc în casă, că vor ăia mici, să am ce arunca – eventual direct pe geam, că am văzut – după 1 Ianuarie. Și mi se pare scump. Ca idee generală, nu că-l ia Gigi comersantul și cu mult mai puțin de atât. Poate scump pentru familiile sărace, dar alea oricum, au alte priorități. Părinții să pună o bucată de proteină pe masă. Copiii să aibă rechizite noi, o ciocolată, o portocală. O jucărie dacă se aliniază astrele. Primită oricum, nu neapărat sub bradul care s-a scumpit.
Vâscul s-a scumpit și el?! Tradiția e că trebuie să ne sărutăm între noi – mă rog, în cupluri, nu între noi în general – sub vâsc. Semnificația ar fi cu atât mai puternică dacă o facem și la masa de Crăciun, peste ciorbă.
