În familia de români, Badea, s-a născut un copil. Și, după oareșce frăsuieli între părinți și nași au decis să-l numească Viorel, corect. Dar și Richard. Pe care, de fatpt, l-au transformat în Riceard. Nume englezesc lângă un nume românesc sadea nu prea se auzea armonios. Badea Riceard Viorel. Aia e.
Copilul a stat cu burta pe carte, s-a mai uitat și-n ea uneori. Și tot așa au trecut anii și Badea Riceard s-a văzut intrat în politică, prin PDL. Care s-a dat de 3 ori peste cap cu ce mai rămăsese din vechiul PNL și s-a făcut PNL. Să aibă și Badea Riceard de unde spune: “noi, liberalii”.
Între timp, calitățile fiindu-i deja certe, Badea Riceard a fost numit de domnul Iohanis, pe final de mandat, consul în Dubai. Cum să nu-l iubești? Dubai lângă care, zilele astea e un război, pornit în numele păcii, corect. Și a apărut un filmuleț cu Badea Richard spunându-le copiilor care voiau să se întoarcă și ei acasă, de lângă război, asta:
Să fie clar. Deci, nu aveți a vă teme de absolut nimic. Bucurați-vă că sunteți aici. Bucurați-vă că sunteți împreună.
Însă cel mai mare câștig e să vă întoarceți cu niște amintiri plăcute, gândindu-vă că ați avut șansa să fiți aproape de un război într-o zonă foarte importantă a lumii.
Dar un război care nu vă privește pe voi, nu mă privește pe mine. Jocul este la alt nivel. Vreau să fiți calmi și să nu vă umble prin cap tot felul de fluturi
Nu i-a trimis să lupte sau mai știu eu ce năzbâtie putea gândi Riceard dar, totuși, cum așa ceva? Ce ne facem noi conduși de toți oamenii ăștia? Deja mi-e dor de domnul Elwis Săftoiu de la SIE.
